În urmă cu doi ani, când fostul agent dublu Sergei Skripal și fiica sa au fost otrăviți în Marea Britanie cu neurotoxina Novichok, poliția a identificat doi suspecți surprinși de camerele de luat vederi din apropierea locuinței victimelor. La scurt timp după punerea lor sub acuzare, platforma de investigații Bellingcat a dezvăluit că aceștia erau ofițeri ai agenției de informații militare externe a Rusiei și că au intrat în Marea Britanie sub o identitate falsă.
Biografia celor doi – cu data și locul nașterii, parcursul educațional și cariera în spionaj – a fost detaliată online și completată cu fotografii vechi și pașapoarte false.
„Dacă analizăm orice carte cu spioni din literatura clasică – le Carré, Fleming – aproape toată acțiunea de acolo ar fi astăzi imposibilă din cauza tehnologiei”, le-a spus jurnaliștilor de la Axios specialistul în securitate Edward Lucas. „Nu mai poți opera sub o identitate falsă. […] Într-un mediu ostil vei fi depistat imediat.”
Cu o cameră de supraveghere la fiecare 11 cetățeni, Marea Britanie este un loc în care e aproape imposibil să te ascunzi. Același lucru este valabil pentru tot mai multe țări unde serviciile de informații sunt populate cu programatori, specialiști în big data și sisteme de recunoaștere facială.
Dictatura 2.0
Dacă tehnologia înlocuiește agenții operativi, regimurile autoritare sunt în avantaj. Serviciile de contra-spionaj din China și Rusia pot identifica în timp real orice persoană surprinsă de camerele de supraveghere, pe când în democrațiile liberale, programele de recunoaștere facială sunt rare și de mică amploare.
Raportul de forțe diferă. În Statele Unite programul de supraveghere în masă scos la lumină de Edward Snowden a devenit expresia unui eșec instituțional și a forțat înăsprirea legislației, în vreme ce în China toate companiile și toți oamenii sunt obligați prin lege să ajute serviciile de informații.
Agențiile din Rusia, Iran sau Coreea de Nord se confruntă cu mai puține riscuri police și legale, iar asta se răsfrânge nu doar asupra celor din interiorul țării, ci și asupra celor din afară. Edward Lucas este de părere că balanța puterilor în lumea spionajului de schimbă. „Pentru țările occidentale a devenit mai greu să colecteze informații din locuri precum China, Iran și Rusia, însă devine mai ușor pentru serviciile de informații ale acestor țări să spioneze restul lumii.”
Spionii și capitalismul
În ciuda presiunilor pe care societatea le face în Occident, spionajul nu dispare, ci se extinde în alte zone. Agențiile private de informații au devenit parte integrantă din industria bancară, din lumea politică și din divorțurile cu miză financiară. Orașe ca Londra și New York-ul sunt acum puncte de referință pe harta unei industrii specializate în descoperirea informațiilor compromițătoare și discreditarea țintelor.
Black Cube, compania angajată să o spioneze pe Laura Codruța Kovesi, pe oponenții lui Viktor Orban și pe jurnaliștii care investigau abuzurile sexuale comise de Harvey Weinstein, are în consiliul de administrație doi foști directori ai Mossad. Linia dintre serviciile publice de informații și interesele private dispare.
În Statele Unite, echipa de campanie a lui Hillary Clinton ar fi plătit o companie privată fondată de Christopher Steele, fostul șef al biroului rus al MI6 pentru a descoperi legăturile dintre campania lui Donald Trump și Moscova. Iar în Israel, foști hackeri ai guvernului au fondat NSO Group, o companie specializată în programe spyware despre care se crede că au fost folosite și de Arabia Saudită pentru a urmări comunicațiile jurnalistului Jamal Khashoggi, asasinat în 2018 în consulatul ţării sale la Istanbul.
Tarifele agențiilor private de informații pot depăși un milion de dolari, iar bonusurile plătite dacă misiunea are succes adaugă alte sute de mii la factura finală.