Top
Preloader

Societatea civilă, victima coronavirusului

Societatea civilă, victima coronavirusului

Dacă 2019 a fost anul protestelor, în 2020 criza de sănătate pune între paranteze corupția, proasta guvernare și spasmele de despotism
06 Apr. 5:29 p.m
Image sourceAndreea Alexandru | Mediafax Foto
Image sourceAndreea Alexandru | Mediafax Foto

Întreaga lume va petrece câteva luni în afara timpului. Un virus cât o zecime de micron redefinește rolul statului în viața cetățenilor și suspendă orice nemulțumire a acestora pe termen nedefinit. 

De la al Doilea Război Mondial până acum, relația cu statul nu a fost nicicând mai asimetrică. 2019, anul protestelor pe toate meridianele, s-a topit într-un 2020 al distanțării sociale, al unei crize de sănătate care pune între paranteze corupția, proasta guvernare și spasmele de despotism.

Cinci șefi de stat au fost răsturnați de torentul manifestațiilor de anul trecut, însă tot ce a rămas fără o concluzie atunci rămâne fără concluzie și acum. 

Uitare organizată

În Hong Kong, după mai bine de jumătate de an de proteste care au scos în unele zile aproape două milioane de oameni în stradă, presiunea politică dispare. Săptămâna trecută, un protest timid de câteva zeci de manifestanți a fost dispersat de poliție „pentru a evita răspândirea virusului în societate”.

O frică este înlocuită cu alta. Una ușor de speculat de autocrații aflați în căutarea unui motiv. 

În Algeria coronavirusul a pus capăt unui protest de 56 de săptămâni. Anul trecut, manifestanții l-au îndepărtat de la putere pe cel care ocupa de 20 de ani funcția de președinte al țării, însă protestele au continuat pentru a forța reformarea totală a sistemului politic. 

Acum, sub pretextul opririi pandemiei, noul președinte a interzis mișcările de stradă timp de mai bine de un an de zile. Termenul a fost decis când Algeria avea doar 60 de cazuri confirmate de coronavirus. 

Democrația la distanță

După un 2019 efervescent, criza Covid-19 pare a fi transformată în instrument de cultivare a obedienței. „Coronavirusul este un element de descurajare a protestelor și le poate oferi liderilor autoritari o perioadă calmă”, le-a explicat un specialist ONU jurnaliștilor de la Quartz

În unele locuri însă, civismul s-a adaptat. Brazilienii au început să protesteze împotriva președintelui Jair Bolsonaro de la balcon, bătând în oale și tigăi, în timp ce în Israel aproape 600.000 de oameni s-au alăturat unei demonstrații virtuale transmise live pe Facebook. Totuși, nici decibelii și nici like-urile nu au capacitatea de perturbare a unui protest fizic. 

Momentul oportun

După încheierea pandemiei, lumea se poate întoarce la mai puțină democrație. Dacă societatea civilă e paralizată, statul „salvator” își extinde puterile. În Israel telefoanele celor infectați cu coronavirus sunt monitorizate; în Ungaria, Viktor Orban guvernează țara prin decret pe termen nelimitat, iar în Rusia coronavirusul a servit drept pretext pentru popularizarea noilor sisteme de recunoaștere facială.

Două simptome ale crizei coronavirusului au putut fi observate în majoritatea țărilor afectate: lipsa testelor și prezența Armatei pe străzi – un amestec care poate transforma un moment de liniște într-unul în care se acumulează tensiune.

Banii europeni și birocrația care minează drumul către ei

Cum au condus fraudele cu fonduri europene la un sistem birocratic greu de navigat pentru antreprenorii corecți
23 Ian. 3:41 p.m

Multe oportunități, la fel de multă birocrație și neclaritate. Irinel Oprea, consultant cu peste 10 ani de experiență în accesarea fondurilor europene, ne-a vorbit despre liniile de finanțare care mai sunt disponibile în acest final de exercițiu financiar și despre condițiile pe care antreprenorii trebuie să le îndeplinească pentru a implementa un proiect cu finanțare europeană.

De ce nu atrage România mai mulți bani europeni? De vină este birocrația, spune specialistul, iar pentru aceasta vinovat nu este doar statul, ci și antreprenorii.

 

 

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Marile puteri sunt acuzate că au monopolizat accesul la vaccinuri, cu riscul dezvoltării unei noi tulpini periculoase în țările lumii a treia
05 Nov. 3:13 p.m
Image sourceAP | Mediafax Foto
Image sourceAP | Mediafax Foto

Nici doctorii care tratează bolnavi de COVID, nici diabeticii pentru care infectarea poate fi fatală, nici profesorii care stau ore întregi cu elevii îngrămădiți în clase, nici bătrânii și nici funcționarii. Aproape nimeni nu s-a putut vaccina. În țările lumii a treia, vaccinul – care deseori ajunge la gunoi în lumea civilizată – este de negăsit. 

Când Joe Biden a promis că America va deveni „arsenalul de vaccinuri al lumii” era neclar dacă Statele Unite au reintrat în logica unei superputeri globale sau dacă, din nou, își subestimează astenia. Astăzi, la aproape un an de la startul campaniei de vaccinare, statisticile sunt sumbre și rușinoase. Circa 60% din populația americană este imunizată împotriva COVID-19, în vreme ce în Haiti, la doar două ore de zbor cu avionul, ponderea celor vaccinați cu ambele doze este de 0.3%. 

Pentru Haiti și alte câteva zeci de țări, ziua în care 60% din populație va fi imunizată va veni, cel mai devreme, în 2023, estimează The Economist Intelligence Unit, la doi ani distanță după Statele Unite, Uniunea Europeană și China. Decalajul va însemna nu doar că în unele părți ale lumii COVID-19 va continua să secere periodic populația care nu are acces la vaccin, ci și că virusul va avea suficient timp să producă noi și noi mutații, posibil rezistente la serurile dezvoltate până acum. 

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : The Economist Intelligence Unit

Pentru marile puteri însă, prioritățile – corect alese sau nu –  sunt altele. Inocularea pe scară largă cu cea de-a treia doză de vaccin este „imorală, nedreaptă, injustă și trebuie să se oprească”, i-a spus directorul OMS Tedros Adhanom Ghebreyesus jurnalistei CNN Becky Anderson. Ploaia de cuvinte biciuitoare vine după ce luni întregi OMS a tot repetat că 75% din vaccinurile distribuite la nivel global au mers către numai 10 țări. 

Interesul propriu nu este singura explicație. Guvernele statelor dezvoltate au cheltuit anul trecut zeci de miliarde de dolari pentru a precomanda diferite vaccinuri aflate în etapa de cercetare, preluând astfel riscul ca unele dintre seruri (sau toate) să nu fie viabile. Investițiile au făcut ca omenirea să aibă primul vaccin împotriva COVID-19 în mai puțin de un an de zile, față de 5 – 10 ani cât durează, de regulă, dezvoltarea unui nou vaccin. Însă tot ele au condus la nașterea unei specii accidentale de naționalism.

Uniunea Europeană a comandat peste 3 miliarde de doze de vaccin, suficient cât să își vaccineze întreaga populație cu schema completă de aproape 4 ori. Canada a cumpărat 11 doze pentru fiecare cetățean, Marea Britanie câte 7, iar Statele Unite câte 5. Roase de sărăcie, zeci de națiuni au sperat că se vor imuniza cu doze donate de țările dezvoltate. S-au înșelat.

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : Duke Global Health Innovation Center

În țările cu mai multe vaccinuri decât oameni care să le vrea, de prea multe ori, surplusul a ajuns la gunoi. Peste 15 milioane de doze au fost aruncate în Statele Unite între lunile martie și septembrie, potrivit unei analize a Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. Chiar și în România, peste 150.000 de doze de vaccin au ajuns deșeuri medicale fiindcă nu au fost folosite până la data de expirare. 

Risipa poate continua. Producția totală de vaccinuri va ajunge la 27 de miliarde de doze până în vara anului viitor, suficient cât să fie vaccinată complet toată populația planetei de două ori. Însă, dacă dozele vor fi distribuite ca până acum, jumătate dintre oameni vor rămâne, de fapt, nevaccinați. 

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : ourworldindata.org

Câți își vor pierde viața fiindcă vaccinuri sunt, dar nu unde este nevoie de ele e imposibil de spus. Între lumea celor care au noroc geografic și a celor care nu, punte de legatură trebuia să fie mecanismul COVAX, susținut de OMS și alimentat, cu bani și vaccinuri, de marile puteri. „Schema globală pentru distribuirea echitabilă a vaccinurilor anti-COVID”, așa cum și-a comprimat într-un slogan misiunea, își trăiește, însă, ratarea vocației. 

COVAX și-a propus să trimită în țările sărace 2 miliarde de doze de vaccin în 2021; apoi, și-a tăiat ținta cu aproape 30% din care a livrat, efectiv, doar o treime. Donațiile promise au rămas, în mare, o suma de intenții declarative. Iar puținul care s-a făcut s-a izbit de un alt zid: de vaccinuri este nevoie în țări unde aproape că nu există stat.

The New York Times a arătat recent cum, uneori, dozele de vaccin donate țărilor sărace nu ajung la oamenii cărora le sunt destinate, ci rămân în aeroport, exact așa cum au fost descărcate din avion. Nu exista nici bani și nici personal care să se ocupe de distribuția dozelor în clinici, de administrarea lor sau de informarea populației. 

Așa se face că în Ciad, țara unde speranța de viață înainte de pandemie era de 54 de ani, din 100.000 de doze de vaccin livrate prin COVAX în luna iunie, 94.000 erau încă nefolosite cinci săptămâni mai târziu. Similar, în Benin, 110.000 de doze AstraZeneca au expirat fiindcă autoritățile nu au reușit să administreze decât 267 de vaccinuri pe zi.

Riscul ca virusul să capete mutații rezistente la vaccin este amintit, iar și iar, de către specialiști, însă problema rămâne fără soluții clare. Cum facem să nu producem doar vaccin, ci să și vaccinăm oamenii din țările rămase în urmă e întrebarea care ar putea să ne bântuie ani buni. Ani pe care nu îi avem.

Statele Unite acuză China de genocid

"Cred că acest genocid este în curs de desfăşurare şi că asistăm la încercarea sistematică a partidului de stat chinez de a distruge uigurii"
19 Ian. 5:21 p.m
Image sourceZUMA Press | Hepta | Mediafax Foto
Image sourceZUMA Press | Hepta | Mediafax Foto

Administraţia americană acuză China că a comis acte de genocid şi crime împotriva umanităţii asupra etnicilor uiguri din regiunea vestică Xinjiang. 

„Republica Populară Chineză, sub conducerea Partidului Comunist, a comis acte de genocid împotriva uigurilor majoritar musulmani şi asupra altor grupuri etnice şi religioase din Xinjiang”, transmite Departamentul de Stat de la Washington printr-un comunicat postat pe website-ul instituției. 

Încă din martie 2017, autorităţile din China au comis „acte de detenţie arbitrară şi alte acţiuni severe de lipsire de libertate împotriva a peste un milion de civili, sterilizări forțate, tortura unui număr mare dintre cei reținuți arbitrar, munca forțată și impunerea unor restricții draconice asupra libertății religioase, a libertății de exprimare și a libertății de mișcare”, a acuzat Secretarul de Stat american în funcţie Mike Pompeo.

„Cred că acest genocid este în curs de desfăşurare şi că asistăm la încercarea sistematică a partidului de stat chinez de a distruge uigurii”, a adăugat Pompeo.

ONU și mai multe organizații pentru drepturile omului au avertizat în trecut că un milion de etnici uiguri sunt închiși în lagăre de reeducare, unde sunt supuși la tortură și muncă silnică. 

Autoritățile de la Beijing s-au apărat spunând că oamenii vin acolo voluntar, iar lagărele sunt „centre de formare profesională”.

Potrivit comunicărilor oficiale, China luptă împotriva „celor trei forțe malefice” ale separatismului, terorismului și extremismului în regiunea Xinjiang, unde trăiesc 11 milioane de uiguri majoritar musulmani.

Acuzațiile de genocid și crime împotriva umanității apar după ce Beijingul a dus, timp de mai multe decenii, o politică de colonizare cu etnici chinezi han în regiunile populate de musulmani. 

Prin mutarea sistematică a familiilor han în regiunea vestică Xinjiang, ponderea etnicilor uiguri a scăzut, între 1945 și 2008, de la 82% la 46%, în timp ce ponderea etnicilor han a crescut de la 6% la 39%.