Vasily Maximov | AFP | Mediafax Foto
„Am intrat într-o perioadă demografică foarte dificilă” spunea Vladimir Putin luna trecută la începutul discursului despre starea națiunii. „Viitorul și perspectivele istorice ale Rusiei depind de cât de mulți suntem”.
În următorii treizeci de ani, populația Rusiei va scădea cu 10 milioane de oameni, potrivit prognozelor ONU, și deja, din cei 75 de milioane de locuitori care formează forța de muncă a țării, an de an dispar 800.000 de oameni. Sistemul de pensii, cheltuielile cu sănătatea, contractul social care implică acceptarea unui regim autoritar la schimb pentru un nivel de trai în creștere – toate devin puncte nevralgice sub presiunea unei populații îmbătrânite.
Ce în trecut era un avantaj politic și economic se transforma acum într-un plan minuțios de management al dezastrului. Pentru a crește speranța de viață, vânzările de tutun și alcool au fost restricționate și suprataxate. Vârsta de pensionare a fost ridicată, iar familiile au fost premiate cu bani și avantaje fiscale pentru a concepe cel de-al doilea copil. Degeaba.
Cu o rata a natalității mai mică decât a Statelor Unite și un PIB pe cap de locuitor mai mic decât al Kazahstanului, Rusia îmbătrânește mai repede decât se îmbogățește.
Imigranții ar putea fi soluția. Însă Kremlinul nu reușește să împace nevoia de creștere economică cu nevoia politică de a valida naționalismul. O parte din electorat se simte invadat în propria țară și se teme că identitatea Rusiei este diluată. Sentimentul este amplificat în media.
De la discriminare până la crime, erupția de violență împotriva străinilor capătă expresii multiple. Foreign Policy arăta că în 2011 rata de mortalitate în rândul imigranților veniți din Tadjikistan în Rusia era de circa unu la o mie – la fel de mare ca cea a afro-americanilor din sudul Statelor Unite în anii ’30.
Statutul inferior al imigranților decurge din statutul lor legal. În ultimii cinci ani, procesul de obținere a cetățeniei sau a permiselor de rezidență pe termen lung a fost mult îngreunat, astfel că majoritatea străinilor care lucrează în Rusia sunt fie imigranți ilegali, fie sunt înregistrați cu permise de muncă temporare. Aceștia sunt obligați să se întoarcă regulat în țara de origine pentru a reveni, în scurt timp, la lucru în Rusia.
Se estimează că 4 milioane de imigranți sunt, de fapt, rezidenți permanenți cu drepturi limitate. Nu au acces la servicii sociale, la educație sau la sănătate; autoritățile regionale le pot interzice să locuiască în anumite zone sau să lucreze în anumite domenii și pot fi deportați în țara de origine inclusiv dacă încalcă repetat regulile de circulație rutieră.
Ce își dorește Rusia sunt imigranți „cu trăsături slave, de vârstă reproductivă și cu o educație bună”. Acestea sunt cuvintele pe care Vladimir Putin le-ar fi folosit într-o discuție privată cu o activistă pentru drepturile imigranților, a povestit aceasta într-un interviu Bloomberg. Însă profilul, explică activista, nu este al oamenilor care vin în Rusia, ci al celor care pleacă.
