Antrenamentul de uitare la care sunt supuși – cu ode aduse partidului, lecții de mandarină și, ocazional, tortură – se extinde în industria Chinei și de acolo, în lanțurile de aprovizionare globale. ASPI a identificat 27 de fabrici în care au fost transferați muncitori uiguri ca parte dintr-un program guvernamental prezentat drept unul de ajutorare a comunităților minoritare.
Oamenii primesc salarii de câteva ori mai mici decât încasau în libertate și nu pot refuza sarcinile de lucru fiindcă sunt constant intimidați, arată raportul. Amenințările pornesc de la prelungirea detenției și ajung până la pedepse aplicate membrilor familiei. Autoritățile insistă însă că toți cei care fac parte din programul de „formare profesională” se află acolo din proprie inițiativă.
O micro-lume pentru minoritari
Muncitorii sunt transportați cu trenuri speciale, cazați în dormitoare speciale și monitorizați atât fizic, cât și electronic. O investigație The Washington Post arăta luna trecută cum fabrica unei companii care produce în estul Chinei pantofi sport pentru Nike este închisă în spatele unui gard cu sârmă ghimpată și monitorizată de camere video, turnuri de observație și o secție dedicată de poliție. „Putem să ne plimbăm pe aici, dar nu ne putem întoarce în Xinjiang”, le-a spus jurnaliștilor o femeie care lucra în fabrică.
Potrivit mărturiilor etnicilor uiguri, poliția verifică deseori dormitoarele și telefoanele acestora în căutarea dovezilor că își practică în continuare religia. Găsirea unui Coran îi aduce posesorului biletul de întoarcere în lagărele de reeducare unde poate petrece încă 3-5 ani. Obediența, hărnicia și transformarea ideologică a fiecărui muncitor sunt înregistrate într-o bază de date centralizată, de mentenanța căreia se ocupă o echipă de o sută de specialiști.
Uiguri de vânzare
Programul de reeducare al etnicilor uiguri a dat naștere unei piețe paralele a muncii. Guvernele locale și intermediarii privați încasează bani de la autoritățile din Xinjiang pentru a organiza „stagiile de lucru” ale minoritarilor. Pentru fiecare om transferat într-o fabrică din afara provinciei se oferă echivalentul a 43 de dolari. Fabricile care primesc uigurii încasează și ele câte 144 de dolari pentru fiecare contract de muncă de un an și 720 de dolari pentru contractele de trei ani.
Internetul abundă în reclame pentru mâna de lucru subvenționată de stat. Institutul de politici strategice australiene dă exemplul unui anunț pentru furnizarea a 1.000 de muncitori uiguri cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani, avantajele ofertei fiind „managementul în stil semi-militar, rezistența la greutăți a muncitorilor și lipsa riscului de pierdere a personalului”. Reclama prevedea o comandă minimă de 100 de muncitori și posibilitatea ca managerii să solicite prezența continuă a poliției în fabrică.
iPhone-ul și sclavia modernă
Potrivit raportului ASPI, muncitorii uiguri au fost transferați și în patru fabrici ale furnizorilor Apple, inclusiv în fabrica Foxconn din Zhengzhou care produce peste jumătate din iPhone-urile vândute în lume. Calculele institutului arată că în perioada 2017-2019 cel puțin 2.700 de etnici uiguri au fost forțați să lucreze la produse sau componente pentru produsele Apple.
Una dintre fabricile numite în raport a fost vizitată în 2017 de Tim Cook, directorul Apple, iar acesta lăuda pe atunci felul în care sunt tratați angajații din fabrică. Însă înaintea vizitei lui Tim Cook, 700 de muncitori uiguri ar fi fost transferați într-o altă fabrică a furnizorului, astfel că este neclar dacă Apple sau oricare dintre celelalte 82 de companii sunt sau nu conștiente de practicile partenerilor lor.
Se estimează că peste 45 de milioane de oameni trăiesc astăzi în sclavie, iar două treimi dintre victime sunt în Asia, acolo unde și-au externalizat producția majoritatea companiilor mari din Occident.
Hugo Maes | Dreamstime
