Top
Preloader

Problemele Apple: China și sclavia

Problemele Apple: China și sclavia

Exploatarea etnicilor uiguri ajunge în fabricile care produc pentru companiile din Occident
04 Mart. 8:31 p.m
Image sourceHugo Maes | Dreamstime
Image sourceHugo Maes | Dreamstime

Pentru companiile occidentale, China devine un amestec de avantaje financiare constante și șocuri episodice. Fabricile sunt multe, ieftine și eficiente, însă uneori încalcă legislația internațională și drepturile omului. În această situație s-au trezit 83 de branduri internaționale, de la Apple și Adidas până la Microsoft și Mercedes-Benz. Institutul de politici strategice australiene (ASPI) arată că peste 80.000 de oameni au fost obligați să lucreze în fabricile furnizorilor acestora între 2017 și 2019. 

Munca forțată este noua etapă din programul de reeducare a etnicilor uiguri din provincia Xinjiang, o minoritate musulmană care de ani de zile este ținta ambițiilor de asimilare culturală ale Beijingului. Peste un milion de oameni au fost închiși în centre de „transformare ideologică” fără a avea vreo acuzație oficială, alta decât convingerea autorităților că lungimea bărbii, citirea Coranului și lipsa viciilor îi predispune la terorism.

Antrenamentul de uitare la care sunt supuși – cu ode aduse partidului, lecții de mandarină și, ocazional, tortură – se extinde în industria Chinei și de acolo, în lanțurile de aprovizionare globale. ASPI a identificat 27 de fabrici în care au fost transferați muncitori uiguri ca parte dintr-un program guvernamental prezentat drept unul de ajutorare a comunităților minoritare. 

Oamenii primesc salarii de câteva ori mai mici decât încasau în libertate și nu pot refuza sarcinile de lucru fiindcă sunt constant intimidați, arată raportul. Amenințările pornesc de la prelungirea detenției și ajung până la pedepse aplicate membrilor familiei. Autoritățile insistă însă că toți cei care fac parte din programul de „formare profesională” se află acolo din proprie inițiativă.

O micro-lume pentru minoritari

Muncitorii sunt transportați cu trenuri speciale, cazați în dormitoare speciale și monitorizați atât fizic, cât și electronic. O investigație The Washington Post arăta luna trecută cum fabrica unei companii care produce în estul Chinei pantofi sport pentru Nike este închisă în spatele unui gard cu sârmă ghimpată și monitorizată de camere video, turnuri de observație și o secție dedicată de poliție. „Putem să ne plimbăm pe aici, dar nu ne putem întoarce în Xinjiang”, le-a spus jurnaliștilor o femeie care lucra în fabrică. 

Potrivit mărturiilor etnicilor uiguri, poliția verifică deseori dormitoarele și telefoanele acestora în căutarea dovezilor că își practică în continuare religia. Găsirea unui Coran îi aduce posesorului biletul de întoarcere în lagărele de reeducare unde poate petrece încă 3-5 ani. Obediența, hărnicia și transformarea ideologică a fiecărui muncitor sunt înregistrate într-o bază de date centralizată, de mentenanța căreia se ocupă o echipă de o sută de specialiști.

Uiguri de vânzare

Programul de reeducare al etnicilor uiguri a dat naștere unei piețe paralele a muncii. Guvernele locale și intermediarii privați încasează bani de la autoritățile din Xinjiang pentru a organiza „stagiile de lucru” ale minoritarilor. Pentru fiecare om transferat într-o fabrică din afara provinciei se oferă echivalentul a 43 de dolari. Fabricile care primesc uigurii încasează și ele câte 144 de dolari pentru fiecare contract de muncă de un an și 720 de dolari pentru contractele de trei ani.

Internetul abundă în reclame pentru mâna de lucru subvenționată de stat. Institutul de politici strategice australiene dă exemplul unui anunț pentru furnizarea a 1.000 de muncitori uiguri cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani, avantajele ofertei fiind „managementul în stil semi-militar, rezistența la greutăți a muncitorilor și lipsa riscului de pierdere a personalului”. Reclama prevedea o comandă minimă de 100 de muncitori și posibilitatea ca managerii să solicite prezența continuă a poliției în fabrică.

iPhone-ul și sclavia modernă

Potrivit raportului ASPI, muncitorii uiguri au fost transferați și în patru fabrici ale furnizorilor Apple, inclusiv în fabrica Foxconn din Zhengzhou care produce peste jumătate din iPhone-urile vândute în lume. Calculele institutului arată că în perioada 2017-2019 cel puțin 2.700 de etnici uiguri au fost forțați să lucreze la produse sau componente pentru produsele Apple.

Una dintre fabricile numite în raport a fost vizitată în 2017 de Tim Cook, directorul Apple, iar acesta lăuda pe atunci felul în care sunt tratați angajații din fabrică. Însă înaintea vizitei lui Tim Cook, 700 de muncitori uiguri ar fi fost transferați într-o altă fabrică a furnizorului, astfel că este neclar dacă Apple sau oricare dintre celelalte 82 de companii sunt sau nu conștiente de practicile partenerilor lor.

Se estimează că peste 45 de milioane de oameni trăiesc astăzi în sclavie, iar două treimi dintre victime sunt în Asia, acolo unde și-au externalizat producția majoritatea companiilor mari din Occident.

Wall Street votează cu Joe Biden

Scăderile de taxe și recordurile pe bursă nu îi conving pe investitori să îl susțină, din nou, pe Donald Trump
21 Aug. 4:36 p.m
Image sourceZuma Press | Hepta | Mediafax Foto
Image sourceZuma Press | Hepta | Mediafax Foto

Din fotoliul de președinte miliardar, Donald Trump a reușit să amestece retorica populistă cu un plan de business la scară națională. În timpul mandatului său, taxele pentru companii au scăzut, regulile impuse sectorului financiar în urma crizei din 2008 au fost relaxate, iar cotațiile bursiere au atins maxime istorice. Și totuși, pe Wall Street, cadourile administrației Trump sunt demonetizate.

Pentru prima dată în ultimii zece ani, industria financiară donează mai mulți bani către democrați decât către republicani, arată The Center for Responsive Politics, un ONG care urmărește circuitul banilor în politica americană. 

Din sectorul care în mod tradițional este cel mai mare finanțator al campaniilor electorale din Statele Unite au plecat în acest an 44 mil. $ către campania lui Joe Biden și doar 9 mil. $ către cea a lui Donald Trump. 

Potrivit surselor New York Times, susținerea candidatului democrat în industria financiară este atât de mare încât, pentru a confirma prezența acestuia la evenimentele de strângere de fonduri, staff-ul său solicită în avans donații de cel puțin un milion de dolari.

Fără însușiri clare dincolo de capacitatea de a încheia politica suprarealistă a lui Donald Trump, Joe Biden reușește să conducă cursa electorală privind de pe margine spectacolul de incompetență în care contracanditatul său își termină mandatul. Modul în care administrația americană gestionează epidemia de coronavirus face ca 58% dintre susținătorii lui Biden să voteze, de fapt, împotriva lui Trump, arată un sondaj comandat de NBC News.

Analiștii din industria financiară estimează că, în cazul în care Joe Biden va câștiga alegerile, companiile vor pierde o parte din avantajele fiscale obținute în timpul mandatului lui Donald Trump, însă vor câștiga echilibru și predictibilitate. 

În 2017, primul an din mandatul lui Donald Trump, impozitul pe profit a coborât de la 35% la 21%, într-o reformă fiscală majoră care a crescut profiturile din industria bancară cu 44% anul următor.

Acum, Goldman Sachs, una dintre cele mai puternice bănci de investiții din lume, calculează că, într-un scenariu în care o eventuală administrație Biden ar urca nivelul de taxare la 28%, în rândul marilor companiilor incluse în indicele bursier S&P 500, câștigul pe acțiune ar scădea cu 12 procente.

Belarus, democrația care nu a fost

După 26 de ani, "Ultimul dictator al Europei" a câștigat alegerile, dar a pierdut țara
13 Aug. 6:46 p.m
Image sourceAP | Mediafax Foto
Image sourceAP | Mediafax Foto

În 1994, pe când România era condusă de Ion Iliescu, Aleksandr Lukashenko era ales, pentru prima dată, președinte în Belarus. În mica națiune prinsă între Rusia și Polonia – la granița dintre două lumi – au fost atunci ultimele alegeri corecte. Au urmat cinci mandate de președinte pentru Lukashenko, iar pentru Belarus, un sfert de secol în afara timpului. 

Supranumit „Ultimul dictator al Europei”, fostul șef al unei ferme de porci în era URSS, a stat la putere mai mult decât Nicolae Ceaușescu, Bashar al Assad sau Hugo Chavez. Duminica trecută, cu suspiciuni de fraudă electorală, doi contracandidați în închisoare și unul în exil, Lukashenko și-a câștigat al șaselea mandat de președinte și dreptul să conducă la fel.

Astăzi însă țara e altfel. Un torent de protestatari, revărsat din preaplinul deceniilor pierdute, mătură seară de seară străzile Minskului, cerându-i președintelui să plece. Doi oameni au murit și sute au fost răniți în ceața de lacrimogene sub care gloanțele de cauciuc și tunurile de apă curăță asfaltul de critici. 

Paradisul artificial

Militar de carieră, Lukashenko este un om al ordinii. Sub el, Belarusul a evitat privatizările-farsă din fostele țări comuniste și ridicarea unei clase de oligarhi. Corupția este mai puțin răspândită decât în România, Bulgaria și Ungaria, iar ponderea celor care trăiesc în sărăcie, mai mică decât în jumătate dintre țările membre UE și decât în Statele Unite.

În locul drumurilor pline de gropi și al spitalelor pline de drame din țările cu care Belarusul împarte un fragment de istorie, străinii descoperă între granițele sale un Disneyland sovietic în care Lenin trăiește și mort. 

Statuile sale domină și astăzi Minskul traversat de bulevarde largi, de autobuze electrice „made in China” și de muncitori în fabricile comuniste. La umbra clădirilor sovietice, străzile sunt fără pată, arbuștii, ca turnați în formă, iar copacii, plantați la linie.

Belarus, democrația care nu a fost
AP | Mediafax FotoAP | Mediafax Foto

Maestru al simbolismului, Lukashenko, singurul membru al Parlamentului care în 1991 a votat împotriva tratatului prin care era dizolvată URSS, a reușit să mascheze erorile de execuție ale economiei centralizate. 

Ani la rând, prin conductele de petrol care leagă Belarusul de Rusia au curs simpatii, interese și creștere economică. Moscova, multă vreme sponsorul politic al regimului, alimenta rafinăriile din Belarus cu petrol și la jumătate din prețul pieței, însă subvențiile, care în unii ani au acoperit 20% din PIB-ul țării, sunt acum subțiate de o relație volatilă cu Vladimir Putin. 

Dacă în 2008, Belarusul înregistra o creștere economică de 10,2%, procentul a scăzut anul trecut la doar 1,2%, odată cu privilegiile care i-au ținut președintelui regimul pe picioare.

Alegerile învingătorului învins

Alegerile câștigate de Aleksandr Lukashenko cu 80% din voturi, potrivit datelor preliminare, au început cu interzicerea sondajelor de opinie și a observatorilor independenți și s-au încheiat cu jurnaliști bătuți și cu internetul tăiat. Imaginea unui președinte care luptă să-și salveze viața politică este completată de peste 6.000 de protestatari arestați, despre care rudele nu știu mare lucru în afară de ce văd la televizor.

Pe ecrane curg filmări cu tineri bătuți, iar pe străzi, dube de poliție gata să înăbușe o răsturnare de regim. Stăpân, Aleksandr Lukashenko a anunțat, prin agenția națională de presă, că în Belarus nu va exista o revoltă populară precum cea din Ucraina, care l-a îndepărtat de la putere pe Viktor Yanukovych, în 2014.

În țara în care pedeapsa cu moartea încă există, iar sute de cazuri de tortură stau neinvestigate, frica rămâne politică de stat. 

Svetlana Tikhanovskaya, principala reprezentantă a Opoziției, care s-a înscris în cursa pentru prezidențiale în locul soțului ei arestat înainte să îşi înregistreze candidatura, a fost forțată să plece în Lituania, după ce a încercat să depună o plângere pentru fraudă electorală. 

Ministrul de Externe din țara vecină a povestit pentru BBC că aceasta a fost reținută timp de șapte ore la Comisia Electorală Centrală din Belarus, pentru a fi ulterior escortată la graniță. Părăsirea țării, spune ministrul lituanian, a fost „singura opțiune rațională” oferită de autoritățile belaruse.

Dacă președintele nu se schimbă nici la alegeri și nici la protest, angajații mai multor fabrici au intrat în grevă, iar pe străzi, mii de persoane îmbrăcate în alb au format lanțuri umane pentru a denunța brutalitatea forțelor de ordine. Lukashenko, cu cele 80% din voturi și întregul aparat de stat de partea sa, pare că a câștigat alegerile, dar a pierdut țara.

Uber Eats are acum încasări mai mari decât Uber

Pandemia a inversat importanța afacerilor Uber, însă compania este, în continuare, pe pierdere
10 Aug. 3:04 p.m
Image sourceDreamstime
Image sourceDreamstime

Expresia „a chema un Uber” este pe cale să își schimbe sensul dacă pandemia de coronavirus continuă să țină oamenii mai mult în casă. În cel de-al doilea trimestru al anului, când autoritățile din întreaga lume au impus măsuri de carantină sau izolare, încasările Uber Eats au fost pentru prima dată mai mari decât cele ale diviziei de ride-hailing.

Cu un total de puțin peste 3 mld. $, comenzile serviciului de transport s-au prăbușit cu 75% față de aceeași perioadă a anului trecut, în vreme ce comenzile de mâncare prin Uber Eats au înregistrat un salt de 112%, la aproape 7 mld. $. 

Discrepanța se reflectă și în veniturile companiei. Dacă serviciul de livrări la domiciliu a avut încasări de 1,21 mld. $, cursele de ride-hailing au generat doar 790 de milioane de dolari. 

„Serviciul de livrări (n.r.: Uber Eats) este acum la fel de mare cât era cel de ride-hailing când m-am alăturat eu companiei, în 2017”, le-a spus Dara Khosrowshahi, directorul general al Uber, investitorilor la prezentarea rezultatelor financiare din ultimul trimestru. „Practic, am construit un al doilea Uber în mai puțin de trei ani”.

Și totuși, compania este, în continuare, pe pierdere.

Uber Eats are acum încasări mai mari decât Uber Uber Eats are acum încasări mai mari decât Uber

Date : Uber

COVID-19 a schimbat configurația afacerilor Uber, însă nici serviciul de ride-hailing, nici cel de food delivery nu sunt profitabile. În total, Uber a înregistrat o pierdere de 1,8 mld. $ în cel de-al doilea trimestru al anului – mică după standardele Uber, dar uriașă după orice alt standard. 

În deceniul scurs de la înființare, compania nu a avut niciun trimestru cu profit, iar directorii Uber promit, de câțiva ani, să iasă pe plus „anul viitor”. Sub presiunea propriului model de business, care le garantează clienților prețuri mici, iar șoferilor venituri mari și un program de lucru flexibil, compania își caută echilibrul pe o piață nouă, însă direcția este deseori criticată.

Serviciile de food delivery au marje de profit chiar mai mici decât cele de ride-hailing, industria este dominată de jucători foarte mari, iar piața, chiar și în țările dezvoltate, este încă departe de a fi ajuns la maturitate. Un sondaj al companiei de cercetare de piață Forrester arată că 17% dintre respondenții din Statele Unite au comandat mâncare la domiciliu pentru prima dată în timpul pandemiei.