Top
Preloader

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Marile puteri sunt acuzate că au monopolizat accesul la vaccinuri, cu riscul dezvoltării unei noi tulpini periculoase în țările lumii a treia
05 Nov. 3:13 p.m
Image sourceAP | Mediafax Foto
Image sourceAP | Mediafax Foto

Nici doctorii care tratează bolnavi de COVID, nici diabeticii pentru care infectarea poate fi fatală, nici profesorii care stau ore întregi cu elevii îngrămădiți în clase, nici bătrânii și nici funcționarii. Aproape nimeni nu s-a putut vaccina. În țările lumii a treia, vaccinul – care deseori ajunge la gunoi în lumea civilizată – este de negăsit. 

Când Joe Biden a promis că America va deveni „arsenalul de vaccinuri al lumii” era neclar dacă Statele Unite au reintrat în logica unei superputeri globale sau dacă, din nou, își subestimează astenia. Astăzi, la aproape un an de la startul campaniei de vaccinare, statisticile sunt sumbre și rușinoase. Circa 60% din populația americană este imunizată împotriva COVID-19, în vreme ce în Haiti, la doar două ore de zbor cu avionul, ponderea celor vaccinați cu ambele doze este de 0.3%. 

Pentru Haiti și alte câteva zeci de țări, ziua în care 60% din populație va fi imunizată va veni, cel mai devreme, în 2023, estimează The Economist Intelligence Unit, la doi ani distanță după Statele Unite, Uniunea Europeană și China. Decalajul va însemna nu doar că în unele părți ale lumii COVID-19 va continua să secere periodic populația care nu are acces la vaccin, ci și că virusul va avea suficient timp să producă noi și noi mutații, posibil rezistente la serurile dezvoltate până acum. 

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : The Economist Intelligence Unit

Pentru marile puteri însă, prioritățile – corect alese sau nu –  sunt altele. Inocularea pe scară largă cu cea de-a treia doză de vaccin este „imorală, nedreaptă, injustă și trebuie să se oprească”, i-a spus directorul OMS Tedros Adhanom Ghebreyesus jurnalistei CNN Becky Anderson. Ploaia de cuvinte biciuitoare vine după ce luni întregi OMS a tot repetat că 75% din vaccinurile distribuite la nivel global au mers către numai 10 țări. 

Interesul propriu nu este singura explicație. Guvernele statelor dezvoltate au cheltuit anul trecut zeci de miliarde de dolari pentru a precomanda diferite vaccinuri aflate în etapa de cercetare, preluând astfel riscul ca unele dintre seruri (sau toate) să nu fie viabile. Investițiile au făcut ca omenirea să aibă primul vaccin împotriva COVID-19 în mai puțin de un an de zile, față de 5 – 10 ani cât durează, de regulă, dezvoltarea unui nou vaccin. Însă tot ele au condus la nașterea unei specii accidentale de naționalism.

Uniunea Europeană a comandat peste 3 miliarde de doze de vaccin, suficient cât să își vaccineze întreaga populație cu schema completă de aproape 4 ori. Canada a cumpărat 11 doze pentru fiecare cetățean, Marea Britanie câte 7, iar Statele Unite câte 5. Roase de sărăcie, zeci de națiuni au sperat că se vor imuniza cu doze donate de țările dezvoltate. S-au înșelat.

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : Duke Global Health Innovation Center

În țările cu mai multe vaccinuri decât oameni care să le vrea, de prea multe ori, surplusul a ajuns la gunoi. Peste 15 milioane de doze au fost aruncate în Statele Unite între lunile martie și septembrie, potrivit unei analize a Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. Chiar și în România, peste 150.000 de doze de vaccin au ajuns deșeuri medicale fiindcă nu au fost folosite până la data de expirare. 

Risipa poate continua. Producția totală de vaccinuri va ajunge la 27 de miliarde de doze până în vara anului viitor, suficient cât să fie vaccinată complet toată populația planetei de două ori. Însă, dacă dozele vor fi distribuite ca până acum, jumătate dintre oameni vor rămâne, de fapt, nevaccinați. 

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : ourworldindata.org

Câți își vor pierde viața fiindcă vaccinuri sunt, dar nu unde este nevoie de ele e imposibil de spus. Între lumea celor care au noroc geografic și a celor care nu, punte de legatură trebuia să fie mecanismul COVAX, susținut de OMS și alimentat, cu bani și vaccinuri, de marile puteri. „Schema globală pentru distribuirea echitabilă a vaccinurilor anti-COVID”, așa cum și-a comprimat într-un slogan misiunea, își trăiește, însă, ratarea vocației. 

COVAX și-a propus să trimită în țările sărace 2 miliarde de doze de vaccin în 2021; apoi, și-a tăiat ținta cu aproape 30% din care a livrat, efectiv, doar o treime. Donațiile promise au rămas, în mare, o suma de intenții declarative. Iar puținul care s-a făcut s-a izbit de un alt zid: de vaccinuri este nevoie în țări unde aproape că nu există stat.

The New York Times a arătat recent cum, uneori, dozele de vaccin donate țărilor sărace nu ajung la oamenii cărora le sunt destinate, ci rămân în aeroport, exact așa cum au fost descărcate din avion. Nu exista nici bani și nici personal care să se ocupe de distribuția dozelor în clinici, de administrarea lor sau de informarea populației. 

Așa se face că în Ciad, țara unde speranța de viață înainte de pandemie era de 54 de ani, din 100.000 de doze de vaccin livrate prin COVAX în luna iunie, 94.000 erau încă nefolosite cinci săptămâni mai târziu. Similar, în Benin, 110.000 de doze AstraZeneca au expirat fiindcă autoritățile nu au reușit să administreze decât 267 de vaccinuri pe zi.

Riscul ca virusul să capete mutații rezistente la vaccin este amintit, iar și iar, de către specialiști, însă problema rămâne fără soluții clare. Cum facem să nu producem doar vaccin, ci să și vaccinăm oamenii din țările rămase în urmă e întrebarea care ar putea să ne bântuie ani buni. Ani pe care nu îi avem.

Stres, epuizare, depresie și de la capăt

Peste un milion de români suferă de depresie și anxietate, însă impactul asupra economiei este necunoscut.
Stres, epuizare, depresie și de la capăt
14 Ian. 10:04 a.m

Organizația Mondială a Sănătății estimează că în România aproape un milion de oameni suferă de depresie și aproape șapte sute de mii, de anxietate. Lipsa oportunităților, nemulțumirile și slujbele care le impun să fie oricând la un telefon distanța formează pentru mulți un amestec de epuizare și lipsă de sens.

Efectul asupra economiei locale este insuficient explorat. În Statele Unite, numai depresia provoacă pierderi de 210 miliarde de dolari pe an, aproape cât PIB-ul României. Jumătate din sumă este suportată de angajatori sub forma productivității scăzute.

În Marea Britanie, problemele de sănătate mintală ale angajaților au costat companiile peste 43 de miliarde de lire sterline în 2018, arată Deloitte, o pierdere în creștere cu 13% față de nivelul din 2016. 

Tot mai mulți angajați sunt presați să meargă la serviciu indiferent dacă se simt bine sau nu. Numărul de zile de concediu medical efectuate de britanicul mediu este în continuă scădere în ultimul deceniu, în vreme ce ponderea celor care lucrează în ciuda problemelor de sănătate crește.

Stres, epuizare, depresie și de la capăt Stres, epuizare, depresie și de la capăt

Date : Vitality

Câteva zile de muncă neproductivă la birou sunt mult mai scumpe decât o zi de repaus acasă, atrage atenția Deloitte. Pretenția ca angajatul să fie mereu disponibil este dăunătoare pentru ambele părți. Și totuși, în majoritatea companiilor, angajații sunt deranjați și după orele de program, și în weekend, și în vacanță, și oriunde au semnal la telefon sau o conexiune la internet.

Oboseala cronică și frustrarea complică și mai tare viața celor cu profesii suprasolicitante. Un studiu comandat de Guvernul Marii Britanii în 2017 arăta că 15% dintre angajații din țară prezentau simptomele unor afecțiuni psihice.

În Statele Unite, 76% dintre angajați spun că de-a lungul vieții s-au confruntat cu cel puțin o problemă care le-a afectat sănătatea mintală.

Însă amploarea fenomenului este ascunsă în spatele tabuurilor. Majoritatea celor diagnosticați cu o afecțiune psihică nu își informează angajatorul cu privire la starea lor de sănătate, iar 80% dintre cei care suferă nici măcar nu caută ajutor specializat fiindcă le este rușine sau teamă că vor fi stigmatizați.

Vaccin împotriva democrației

Pandemia de coronavirus este folosită drept pretext pentru suspendarea Parlamentului și împiedicarea alegerilor anticipate în Malaezia
Vaccin împotriva democrației
13 Ian. 4:52 p.m
Image sourceAP | Mediafax Foto
Image sourceAP | Mediafax Foto

În Ungaria, pandemia de coronavirus i-a oferit, anul trecut, lui Viktor Orban posibilitatea de a guverna singur, prin ordonanțe de urgență. În Hong Kong, sub pretextul riscului de îmbolnăvire, alegerile parlamentare au fost amânate cu un an. Acum, criza COVID-19 este folosită ca scuză pentru a pune pe pauza democrația în Malaezia. 

Regele țării, Al-Sultan Abdullah, a declarat stare națională de urgență, pentru prima dată în ultimii 52 de ani, suspendând astfel activitatea Parlamentului. Guvernul va putea legifera fără aprobarea Legislativului, iar până la 1 august, nu vor putea fi organizate alegeri. 

Decizia vine la solicitarea primului ministru într-un moment în care opozanții cer demisia sa și organizarea de alegeri anticipate. Mandatul lui Muhyiddin Yassin în fruntea Guvernului este contestat de liderul opoziţiei Anwar Ibrahim, dar și de mai mulți parlamentari ai coaliției aflate la putere.

Premierul Muhyiddin Yassin a solicitat decretarea stării de urgență și la sfârșitul anului trecut, însă propunerea sa a fost respinsă

Instaurarea stării de urgență îi oferă administrației sale mai multă putere în gestionarea crizei COVID-19, inclusiv asupra operațiunilor spitalelor private. De asemenea, Guvernul va putea apela la poliție și armată pentru a oferi asistență în aplicarea măsurilor de sănătate publică.

Primul ministru a declarat că starea de urgență „nu este o lovitură militară de stat” și că această perioadă va fi una de calm și stabilitate. 

„Numărul de infectări continuă să crească și nu există semne că vor scădea în viitorul apropiat”, a spus Muhyiddin într-o conferință de presă televizată. „Prin urmare, guvernul are nevoie de anumite puteri pentru a se asigura că virusul poate fi combătut în mod eficient iar sistemul sanitar nu este paralizat.”

Malaezia, o țară cu peste 31 de milioane de locuitori, a înregistrat ieri 3.309 noi infectări – maximul atins de la începutul pandemiei. Dintre bolnavii spitalizați, 190 se aflau la terapie intensivă, iar 83 erau intubați.

Politicienii din opoziție sunt de părere că, datorită măsurilor luate și a incompetenței Guvernului, primul ministru este responsabil pentru creșterea numărului de infectări, iar acum acesta se folosește de pandemie ca scuză pentru a rămâne la putere. 

„Văd această măsură ca fiind complet inutilă din perspectiva COVID-19”, a declarat specialista  în științe politice Bridget Welsh pentru agenția de știri Bloomberg. „Este o mișcare politică pentru conservarea puterii.” 

Următoarele alegeri, potrivit premierului Muhyiddin Yassin, vor fi organizate după ce un comitet independent va declara sfârșitul pandemiei.

Make America Hate Again

Exilarea lui Donald Trump din social media sau martirizarea incendiatorului
12 Ian. 3:48 p.m
Image sourceAP | Mediafax Foto
Image sourceAP | Mediafax Foto

„Ernest Hemingway în 140 de caractere”. Așa își spunea Donald Trump înainte ca Twitter să îi suspende permanent contul, lăsându-l fără cei 88 de milioane de urmăritori, fără marea sa armă politică, fără un loc în care să critice presa, să concedieze oameni și să amenințe liderii altor națiuni.

În cei patru ani de mandat, președintele Statelor Unite a postat pe Twitter de 26.237 de ori. A ajuns, în ultima jumătate a anului trecut, la o medie de 34.8 tweet-uri pe zi, arată Trump Twitter Archive, baza de date unde este înregistrat fiecare mesaj publicat de republican pe rețeaua de socializare. 

Dacă în 2018 Donald Trump a postat circa 3.500 de mesaje, în 2019 a urcat la 7.700 de mesaje, iar în 2020 la peste 12.000.

Make America Hate Again Make America Hate Again

Date : Trump Twitter Archive

Cea mai productivă zi a sa pe Twitter a fost 5 Iunie 2020, cand a publicat nu mai puțin de 200 de tweet-uri și retweet-uri, doborând astfel recordul precedent de 142 de postări făcute în timpul procesului pentru demiterea sa din funcție, pe 23 ianuarie 2020.

Transformat în marcă a luxului în era tabloidelor și a reality show-urilor, iar apoi, în președinte în era rețelelor de socializare, Donald Trump și-a construit bună parte din mandatul său pe Twitter. Fluxul infinit de remarci incendiare i-a făcut pe urmăritorii săi să îl iubească mai mult sau să îl urască mai mult, împingând, cu fiecare postare, cele două tabere mai departe una de cealaltă. 

Potrivit The New York Times, în 2019, președintele Statelor Unite era etichetat pe Twitter cu o frecvență de o mie de ori pe minut. 

Veșnic agitator online, aproape că este dificil de imaginat un Donald Trump condamnat la uitare. Decizia marilor rețele de socializare de a suspenda conturile republicanului în contextul violențelor de la Capitoliu riscă să tureze și mai mult motorul de radicalizare.

„Susținătorii mai moderați ai președintelui vor primi mesajele acestuia mai rar”, le-a spus un reprezentant al think tank-ului Atlantic Council jurnaliștilor de la The Washington Post. „Evident, el va avea și milioane de susținători înfocați care îl vor urmări la televiziunile care îi vor purta, în continuare, mesajul sau vor merge după el în orice spațiu online va ocupa, dar acesta va fi un grup mai mic și mai devotat”, consideră analistul, îngrijorat că aceștia ar putea deveni „extrem de radicalizați„.