Michael Wong
În țara în care tehnologia devine antiteza progresului, imaginația devine limita terorii. Mai multe investigații jurnalistice au arătat că un milion de etnici uiguri musulmani sunt închiși în lagăre de reeducare în China, într-o încercare a autorităților de a opri extremismul religios înainte să se întâmple.
Deținuții nu au nicio acuzație oficială, niciun proces și nicio condamnare. Operațiunea are loc în afara sistemului judiciar, iar tehnologia joacă rolul de judecător.
Pentru detectarea potențialilor teroriști, autoritățile folosesc o platformă care centralizează toate datele colectate de sistemele de supraveghere în masă și urmărește modele de comportament despre care poliția crede că sunt precursori ai infracționalității.
Studiul Coranului, lungimea bărbii și lipsa tutunului de pe lista de cumpărături sunt printre factorii care atrag atenția autorităților. Așa s-a ajuns ca în provincia vestică Xinjiang, unde sunt concentrați etnicii uiguri, unul din șase adulți să sfârșească în lagăre de reeducare, iar copiii lor, circa jumătate de milion în total, în instituții similare, speciale pentru minori.
Omogenizare culturală
Cei eliberați povestesc că au fost forțați să-și înlocuiască religia cu dragostea pentru partid. Au învățat mandarină, au exersat marșuri militare, au memorat legi și au recitat ode. Deținuții au primit puncte pentru „transformare ideologică“ și „disciplină“ și au părăsit lagarul doar după ce au fost considerați „reeducați” de patru comisii diferite.
Nu lipsesc poveștile despre tortură. Femeile eliberate vorbesc despre violuri, avorturi forțate și injecții în urma cărora au devenit infertile.
În afara lagărelor, diversitatea este tratata cu buldozerul. Circa o sută de cimitire ale etnicilor uiguri au fost distruse și transformate în locuri de joacă sau parcări. În școli a fost interzisă limba uigură, în moschei a apărut propaganda comunistă, iar în casele rămase goale au fost mutați etnici han.
Implantul cultural nu este nou. Cu o politică de colonizare aplicată sistematic, Beijingul a reușit ca între 1945 și 2008 să reducă ponderea etnicilor uiguri în Xinjiang de la 82% la 46%, timp în care ponderea etnicilor han a crescut de la 6% la 39%.
Analiza cost-beneficiu
Gata să devină cea mai mare economie a lumii, China nu accepta piedici în calea ascensiunii sale. Xinjiang deține circa 40% din rezervele de cărbune ale țării și aproape un sfert din cele de gaze și petrol. Provincia se învecinează cu opt țări și este un punct cheie pe Noul Drum al Mătăsii, proiectul menit să reconfigureze rutele comerciale internaționale, plasând China în centrul economiei globale.
Separatismul, terorismul și extremismul – „cele trei rele” în optica Beijingului – nu sunt fără precedent în Xinjiang. Etnicii uiguri au avut propriul stat independent de două ori în ultimul secol, însă prima națiune a rezistat un an până a fost asimilată din nou de China, iar a doua, cinci ani.
Tendințele de fragmentare au persistat. La fel și amenințarea teroristă. În 2014, mai mulți separatiști uiguri au ucis 31 de persoane și au rănit alte 141 într-un atac repetat la scară mai mică în anii următori.
Tehnologie pentru controlul social
Astăzi, frustrarea populară erupe mai greu. Potrivit The Economist, fiecare oraș este divizat în zone de câte 500 de locuitori, iar aceștia sunt arondați unei secții de poliție care urmărește activitatea fiecăruia dintre ei.
În Xinjiang au fost instalate mii de puncte de control unde oamenii trebuie să scaneze cartea de identitate care specifică etnia din care fac parte. Deseori, telefoanele minoritarilor sunt confiscate iar datele de pe ele, încărcate în platforma de supraveghere a poliției.
Ce anume caută poliția în datele colectate rămâne o necunoscută. Cei un milion de oameni încarcerați fără un motiv clar le dau celor din exterior senzația că nici ei nu sunt chiar liberi și că ar putea fi oricând selectați de algoritmii care au luat locul sălilor de judecată.
Pentru oficiali, teroarea continuă pare definiția succesului. Ambasadorul Chinei în Marea Britanie le-a explicat jurnaliștilor de la BBC că măsurile din Xinjiang au făcut că în ultimii trei ani să nu mai existe niciun atac terorist.
„Regiunea se bucură acum de stabilitate și unitate socială între grupurile etnice. Oamenii de acolo trăiesc o viață fericită, cu un sentiment mult mai puternic de împlinire și securitate.”
