Uneori ne trezim dintr-un coșmar doar pentru a realiza că încă dormim, iar visul urât continuă. Același fals final l-au trăit și locuitorii din Wuhan care, după 76 de zile de carantină, s-au întors la o nouă normalitate, una care pare de neimaginat în societățile democratice – cel puțin pentru moment.
Orașul a devenit unul al punctelor de control. La intrarea în orice mall sau clădire publică, paznici înarmați cu scannere de temperatură sunt gată să întoarcă oamenii din drum la primele semne de febră. În cafenele și restaurante, în stațiile de metrou și în gări accesul este dictat de culoarea codului QR afișat de telefonul mobil.
Verde înseamnă că posesorul este cel mai probabil sănătos și își poate continua călătoria, galben semnalizează faptul că acesta a intrat în contact cu o persoană infectată, iar roșu este pentru cazurile confirmate.
Păstrarea codului verde, de care depinde mișcarea prin orașul post-carantină, a devenit motiv de îngrijorare chiar și în țara care a banalizat supravegherea în masă. Simpla vizitare a unei clădiri în jurul aceleiași ore cu o persoană infectată poate schimba codul din verde în galben, caz în care reintrarea în carantină este obligatorie.
Dacă în China epidemia strânge și mai tare chingile ideologice, în Occident se scrie istoria unui compromis. Statele Unite și țările europene se grăbesc să lanseze aplicații de detectare a celor care au intrat în contact cu bolnavii de Covid-19, iar autoritățile din Belgia, Germania și Italia au folosit deja date de locație furnizate de operatorii de telefonie mobilă.
Dacă Wuhan poate servi drept demonstrație pentru ce urmează, nu doar drepturi și libertăți vor fi ușor de pierdut, ci și speranța că normalitatea e aproape.
Până acum, progresul a fost volatil. La o lună de la redeschiderea orașului, jumătate dintre companii sunt încă închise. Pentru cele care au reînceput activitatea, noua normalitate e confecționată din panouri separatoare, tabele cu ora ultimei dezinfectări și rutina măsurării temperaturii de 4 ori în timpul programului. Lifturile sunt evitate. La fel și conversațiile.
„Acum producția e pe locul doi”, le-a explicat directorul fabricii Lenovo din Wuhan jurnaliștilor de la Bloomberg Businessweek. Prioritatea este ca niciun angajat să nu se infecteze fiindcă asta ar putea însemna oprirea operațiunilor încă o dată.
Senzația mersului pe gheață subțire e generalizată. Mall-urile și restaurantele au fost redeschise, dar sunt goale. Transportul în comun a fost repornit, dar nu e folosit. Deși oamenii se pot întoarce într-o anumită măsură la viața de dinaintea carantinei, frica îi paralizează.
Epidemia care a transformat peste 260.000 de vieți într-un morman anonim a lăsat cicatrici. Instinctele democratice se suspendă, economiile se autoconsumă și societatea se atomizează. Iar o parte dintre consecințe se pot prelungi dincolo de momentul ieșirii din izolare și chiar al găsirii unui vaccin.