Top
Preloader

Putem să îi plătim să facă mai mulți copii?

Putem să îi plătim să facă mai mulți copii?

Mirajul programelor pro‑natalitate ascunde voturi cumpărate și ultranaționalism
09 Mart. 6:32 p.m
Image sourceArs Electronica | Robert Bauernhansl
Image sourceArs Electronica | Robert Bauernhansl

Politicienii sunt singurii care îi pot încuraja pe alții să facă copii fără să pară inadecvați. Strategiile de creștere a natalității au devenit dovadă de viziune într-o Europă unde declinul demografic provoacă panică. Estul se teme că îmbătrânește înainte să se îmbogățească, iar Vestul, că nu va produce suficienți muncitori cât să evite colapsul sistemelor de pensii și al statelor asistențiale.

Peste tot în lume liderii politici văd scăderea populației ca pe un naufragiu al civilizației. „Viitorul Rusiei și perspectivele ei istorice depind de cât de mulți suntem”, spunea Vladimir Putin cu emfază în discursul despre starea națiunii la începutul anului.

Premierul Croației a simțit chiar să laude femeile din țară fiindcă au făcut cu 900 de copii în plus față de anul anterior, iar în UE, unde nicio țară nu atinge rata de fertilitate de 2,1 necesară pentru păstrarea populației la nivelul actual, Comisia Europeană are pentru prima dată un post de comisar pentru „democrație și demografie”.

Totul pentru viitor

Anvergura aspirațiilor demografice se măsoară în procente din PIB. În Rusia, femeile care dau naștere celui de-al doilea copil primesc de la stat peste 6.000 €. În Ungaria, tinerii căsătoriți pot beneficia de credite de 30.000 € care permit suspendarea ratelor timp de trei ani la nașterea primilor doi copii și ștergerea integrală a împrumutului la cel de-al treilea. 

Polonia oferă lună de lună părinților câte 120 € pentru fiecare copil, iar Franța, pe lângă ajutoare financiare, acordă mamelor cu mai mult de patru copii medalii.

Rezultatele sunt discutabile. În Rusia, din 2007, când a fost introdus programul de încurajare a natalității, până în 2014, sporul natural a urcat gradual până aproape de maximul atins după destrămarea URSS, însă avansul s-a evaporat odată cu intrarea economiei în criză anul următor.  

Cât timp schema de ajutor s-a suprapus cu creșterea economiei, banii de la stat s-au concentrat în regiunile sărace ale Rusiei, precum Caucazul de Nord, unde populația majoritar musulmană înregistra și înainte un nivel ridicat al natalității. 

În Polonia, efectele sunt similare. Stimulentele financiare i-au convins pe cei care voiau oricum încă un copil să nu mai amâne decizia, însă nu au creat cadrul în care celelalte cupluri să își dorească să conceapă. 

Înaintea lansării programului, institutul polonez de statistică arăta că numărul celor care își doresc un al doilea sau un al treilea copil era în creștere, însă cei care își doreau să facă primul copil erau tot mai puțini. Programul guvernului nu a schimbat această tendință. Ba chiar, în 2019 natalitatea în Polonia a atins cel mai mic nivel de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Efectele pozitive s-au văzut în schimb în reducerea sărăciei în rândul copiilor. În anul următor lansării programului incidența sărăciei a scăzut de la 20% la 14%, cea mare mare îmbunătățire fiind în rândul copiilor ai căror părinți au cel mult liceul terminat. Un studiu al unui think-tank polonez arată însă că aceleași efecte puteau fi obținute cu numai 12% din bugetul programului de stimulare a natalității. 

Fabricarea unui inamic

Natalitatea nu crește cu bani de la stat, însă popularitatea partidelor, da. În Polonia, măsurile pro-natalitate au fost în centrul programului de guvernare al partidul Lege și Justiție, care ulterior s-a făcut remarcat prin demantelarea statului de drept și capturarea justiției. 

În Ungaria, obsesia creșterii natalității este dublata de ultranaționalism. „În întreaga Europă sunt tot mai puțini copii, iar răspunsul Vestului este migrația,” spunea Viktor Orban în discursul despre starea națiunii anul trecut. „Ei vor să intre cât mai mulți imigranți în țară pentru a compensa pentru lipsa copiilor, astfel încât cifrele să crească. Noi, maghiarii, avem un mod diferit de a gândi. În loc de cifre goale, noi vrem copii maghiari. Migrația pentru noi înseamnă să ne predăm.” 

Teorii ale conspirației vin să justifice atât politicile anti-migrație, cât și miliardele de euro investiți în programe de stimulare a natalității. „Există forțe politice în Europa care își doresc înlocuirea populației din motive ideologice sau de altă natură”, spunea Viktor Orban într-o conferință despre migrație anul trecut. 

Pe un ton mai puțin alarmist, problema pierderii identității are ecouri și în Polonia. Premierul Mateusz Morawiecki a subliniat în repetate rânduri că Germania cheltuie miliarde de euro cu imigranții în timp ce statul polonez cheltuie miliarde de zloți cu familiile poloneze. 

Statul, capul familiei

Familia și valorile familiale tradiționale ocupă bună parte din discurs, iar vocea celor divergenți se pierde. De măsurile pro-natalitate beneficiază, de regulă, doar cuplurile căsătorite, iar divorțul este descurajat. În Ungaria, cuplurile care contractează împrumuturile oferite prin programul de stimulare a natalității trebuie să restituie întreaga sumă în 120 de zile dacă divorțează. 

Mecanismele de restrângere a drepturilor merg de la cele mai subtile până la cele mai flagrante. Legislația actuală din Polonia, una dintre cele mai restrictive din lume, permite avorturile numai dacă viața mamei sau a fătului este în pericol sau dacă sarcina survine în urma unui viol. 

Partidul Lege și Justiție a încercat în repetate rânduri să interzică total avorturile și să incrimineze femeile care merg în străinătate să pună capăt unei sarcini. Legal, în Polonia sunt efectuate circa 1.000 de avorturi pe an, dar se estimează că în țară se fac între 10.000 și 100.000 de avorturi ilegale, adesea cu riscuri mari pentru sănătatea femeilor.

Dramele individuale ale celor forțați să suporte un mariaj eșuat sau un avort în afara sistemului sanitar sunt anulate. Și totuși, finanțarea programelor pro-natalitate bifează multe căsuțe pentru guvernele populiste: demonstrează că sunt aproape de oameni, întăresc imaginea „familiei tradiționale” și amplifică frica de străini. Iar toate acestea pot deopotrivă să câștige votanți și să mascheze lipsa reformelor reale.

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Marile puteri sunt acuzate că au monopolizat accesul la vaccinuri, cu riscul dezvoltării unei noi tulpini periculoase în țările lumii a treia
05 Nov. 3:13 p.m
Image sourceAP | Mediafax Foto
Image sourceAP | Mediafax Foto

Nici doctorii care tratează bolnavi de COVID, nici diabeticii pentru care infectarea poate fi fatală, nici profesorii care stau ore întregi cu elevii îngrămădiți în clase, nici bătrânii și nici funcționarii. Aproape nimeni nu s-a putut vaccina. În țările lumii a treia, vaccinul – care deseori ajunge la gunoi în lumea civilizată – este de negăsit. 

Când Joe Biden a promis că America va deveni „arsenalul de vaccinuri al lumii” era neclar dacă Statele Unite au reintrat în logica unei superputeri globale sau dacă, din nou, își subestimează astenia. Astăzi, la aproape un an de la startul campaniei de vaccinare, statisticile sunt sumbre și rușinoase. Circa 60% din populația americană este imunizată împotriva COVID-19, în vreme ce în Haiti, la doar două ore de zbor cu avionul, ponderea celor vaccinați cu ambele doze este de 0.3%. 

Pentru Haiti și alte câteva zeci de țări, ziua în care 60% din populație va fi imunizată va veni, cel mai devreme, în 2023, estimează The Economist Intelligence Unit, la doi ani distanță după Statele Unite, Uniunea Europeană și China. Decalajul va însemna nu doar că în unele părți ale lumii COVID-19 va continua să secere periodic populația care nu are acces la vaccin, ci și că virusul va avea suficient timp să producă noi și noi mutații, posibil rezistente la serurile dezvoltate până acum. 

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : The Economist Intelligence Unit

Pentru marile puteri însă, prioritățile – corect alese sau nu –  sunt altele. Inocularea pe scară largă cu cea de-a treia doză de vaccin este „imorală, nedreaptă, injustă și trebuie să se oprească”, i-a spus directorul OMS Tedros Adhanom Ghebreyesus jurnalistei CNN Becky Anderson. Ploaia de cuvinte biciuitoare vine după ce luni întregi OMS a tot repetat că 75% din vaccinurile distribuite la nivel global au mers către numai 10 țări. 

Interesul propriu nu este singura explicație. Guvernele statelor dezvoltate au cheltuit anul trecut zeci de miliarde de dolari pentru a precomanda diferite vaccinuri aflate în etapa de cercetare, preluând astfel riscul ca unele dintre seruri (sau toate) să nu fie viabile. Investițiile au făcut ca omenirea să aibă primul vaccin împotriva COVID-19 în mai puțin de un an de zile, față de 5 – 10 ani cât durează, de regulă, dezvoltarea unui nou vaccin. Însă tot ele au condus la nașterea unei specii accidentale de naționalism.

Uniunea Europeană a comandat peste 3 miliarde de doze de vaccin, suficient cât să își vaccineze întreaga populație cu schema completă de aproape 4 ori. Canada a cumpărat 11 doze pentru fiecare cetățean, Marea Britanie câte 7, iar Statele Unite câte 5. Roase de sărăcie, zeci de națiuni au sperat că se vor imuniza cu doze donate de țările dezvoltate. S-au înșelat.

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : Duke Global Health Innovation Center

În țările cu mai multe vaccinuri decât oameni care să le vrea, de prea multe ori, surplusul a ajuns la gunoi. Peste 15 milioane de doze au fost aruncate în Statele Unite între lunile martie și septembrie, potrivit unei analize a Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. Chiar și în România, peste 150.000 de doze de vaccin au ajuns deșeuri medicale fiindcă nu au fost folosite până la data de expirare. 

Risipa poate continua. Producția totală de vaccinuri va ajunge la 27 de miliarde de doze până în vara anului viitor, suficient cât să fie vaccinată complet toată populația planetei de două ori. Însă, dacă dozele vor fi distribuite ca până acum, jumătate dintre oameni vor rămâne, de fapt, nevaccinați. 

Pandemia, dincolo de zidurile civilizației Pandemia, dincolo de zidurile civilizației

Date : ourworldindata.org

Câți își vor pierde viața fiindcă vaccinuri sunt, dar nu unde este nevoie de ele e imposibil de spus. Între lumea celor care au noroc geografic și a celor care nu, punte de legatură trebuia să fie mecanismul COVAX, susținut de OMS și alimentat, cu bani și vaccinuri, de marile puteri. „Schema globală pentru distribuirea echitabilă a vaccinurilor anti-COVID”, așa cum și-a comprimat într-un slogan misiunea, își trăiește, însă, ratarea vocației. 

COVAX și-a propus să trimită în țările sărace 2 miliarde de doze de vaccin în 2021; apoi, și-a tăiat ținta cu aproape 30% din care a livrat, efectiv, doar o treime. Donațiile promise au rămas, în mare, o suma de intenții declarative. Iar puținul care s-a făcut s-a izbit de un alt zid: de vaccinuri este nevoie în țări unde aproape că nu există stat.

The New York Times a arătat recent cum, uneori, dozele de vaccin donate țărilor sărace nu ajung la oamenii cărora le sunt destinate, ci rămân în aeroport, exact așa cum au fost descărcate din avion. Nu exista nici bani și nici personal care să se ocupe de distribuția dozelor în clinici, de administrarea lor sau de informarea populației. 

Așa se face că în Ciad, țara unde speranța de viață înainte de pandemie era de 54 de ani, din 100.000 de doze de vaccin livrate prin COVAX în luna iunie, 94.000 erau încă nefolosite cinci săptămâni mai târziu. Similar, în Benin, 110.000 de doze AstraZeneca au expirat fiindcă autoritățile nu au reușit să administreze decât 267 de vaccinuri pe zi.

Riscul ca virusul să capete mutații rezistente la vaccin este amintit, iar și iar, de către specialiști, însă problema rămâne fără soluții clare. Cum facem să nu producem doar vaccin, ci să și vaccinăm oamenii din țările rămase în urmă e întrebarea care ar putea să ne bântuie ani buni. Ani pe care nu îi avem.

Statele Unite acuză China de genocid

"Cred că acest genocid este în curs de desfăşurare şi că asistăm la încercarea sistematică a partidului de stat chinez de a distruge uigurii"
19 Ian. 5:21 p.m
Image sourceZUMA Press | Hepta | Mediafax Foto
Image sourceZUMA Press | Hepta | Mediafax Foto

Administraţia americană acuză China că a comis acte de genocid şi crime împotriva umanităţii asupra etnicilor uiguri din regiunea vestică Xinjiang. 

„Republica Populară Chineză, sub conducerea Partidului Comunist, a comis acte de genocid împotriva uigurilor majoritar musulmani şi asupra altor grupuri etnice şi religioase din Xinjiang”, transmite Departamentul de Stat de la Washington printr-un comunicat postat pe website-ul instituției. 

Încă din martie 2017, autorităţile din China au comis „acte de detenţie arbitrară şi alte acţiuni severe de lipsire de libertate împotriva a peste un milion de civili, sterilizări forțate, tortura unui număr mare dintre cei reținuți arbitrar, munca forțată și impunerea unor restricții draconice asupra libertății religioase, a libertății de exprimare și a libertății de mișcare”, a acuzat Secretarul de Stat american în funcţie Mike Pompeo.

„Cred că acest genocid este în curs de desfăşurare şi că asistăm la încercarea sistematică a partidului de stat chinez de a distruge uigurii”, a adăugat Pompeo.

ONU și mai multe organizații pentru drepturile omului au avertizat în trecut că un milion de etnici uiguri sunt închiși în lagăre de reeducare, unde sunt supuși la tortură și muncă silnică. 

Autoritățile de la Beijing s-au apărat spunând că oamenii vin acolo voluntar, iar lagărele sunt „centre de formare profesională”.

Potrivit comunicărilor oficiale, China luptă împotriva „celor trei forțe malefice” ale separatismului, terorismului și extremismului în regiunea Xinjiang, unde trăiesc 11 milioane de uiguri majoritar musulmani.

Acuzațiile de genocid și crime împotriva umanității apar după ce Beijingul a dus, timp de mai multe decenii, o politică de colonizare cu etnici chinezi han în regiunile populate de musulmani. 

Prin mutarea sistematică a familiilor han în regiunea vestică Xinjiang, ponderea etnicilor uiguri a scăzut, între 1945 și 2008, de la 82% la 46%, în timp ce ponderea etnicilor han a crescut de la 6% la 39%.

Pregătiri ca de război la Capitoliul Statelor Unite

Sute de militari ai Gărzii Naționale au asigurat paza Capitoliului, unde Camera Reprezentanţilor a votat pentru punerea sub acuzare a lui Donald Trump
Pregătiri ca de război la Capitoliul Statelor Unite
14 Ian. 12:31 p.m
Image sourceAP | Mediafax Foto
Image sourceAP | Mediafax Foto

Sute de militari ai Gărzii Naționale au fost detașați la Washington pentru a asigura paza Capitoliului, unde Camera Reprezentanţilor a votat, miercuri seară, punerea sub acuzare a preşedintelui în exerciţiu Donald Trump. Cu 231 de voturi pentru și 197 împotrivă, membrii Camerei Reprezentanților au aprobat inculparea republicanului pentru „instigare la insurecție”. 

Decizia vine la o săptămână după asaltul susținătorilor săi asupra Capitoliului, în urma căruia și-au pierdut viața patru protestatari și un ofițer de poliție. FBI și reprezentanţii Poliţiei Capitoliului au atras atenţia asupra unor noi proteste armate care ar putea avea loc în aceste zile.

Pregătiri ca de război la Capitoliul Statelor Unite
AP | Mediafax FotoAP | Mediafax Foto

Ca parte a măsurilor de securitate, Capitoliul american a fost împrejmuit cu un gard metalic de doi metri înălțime, au fost montate bariere de trecere și detectoare de metale. În clădirea care stă în centrul democrației americane, soldații Gărzii Naționale au fost echipați cu arme letale, scuturi și măști de gaze.

Pregătiri ca de război la Capitoliul Statelor Unite
AP | Mediafax FotoAP | Mediafax Foto

În timpul gărzii de 24 de ore, militarii aflați în pauză de odihnă au dormit înarmați pe holurile clădirii. Observatorii au surprins soldații întinși pe podelele Capitoliului, alături de grămezi de scuturi și șiruri de puști sprijinite de pereţi.

Pregătiri ca de război la Capitoliul Statelor Unite
AP | Mediafax FotoAP | Mediafax Foto

Imaginile cu militari înarmați în clădirea Capitoliului apar la o săptămână de la scena haosului din timpul insurecției, când susținătorii președintelui în funcție au vandalizat mai multe încăperi, în timp ce congresmenii se baricadau în birouri sau încercau să părăsească clădirea.

Pregătiri ca de război la Capitoliul Statelor Unite
AP | Mediafax FotoAP | Mediafax Foto

Într-un mesaj video publicat ieri pe profilul de Twitter al Casei Albe, Donald Trump spune că: „Violența în masă contrazice orice credință a mea și tot ceea ce reprezintă mișcarea noastră. Niciunul dintre adevăraţii mei susținători nu ar putea fi de acord cu violenţa politică.” 

Pregătiri ca de război la Capitoliul Statelor Unite
AP | Mediafax FotoAP | Mediafax Foto

Pe 20 ianuarie, Garda Națională va detașa cel puțin 20.000 de soldați la Washington, la inaugurare președintelui ales Joe Biden. În 2016, într-un context mai puțin tensionat, circa 8.000 de militari au fost desfășurați la ceremonia de învestire a lui Donald Trump.